SPECII "IMPORTATE" ÎN MAREA NEAGRĂ
de Ştefan Manolescu
În ultimele decenii degradarea tot mai accelerată a mediului marin a ridicat numeroase probleme privind protejarea resurselor biologice. Impactul antropic din ce în ce mai mare, manifestat prin diverse tipuri de poluare (hidrocarburi deversate, radionuclizi, exces de nutrienţi ce au cauzat fenomene de hipoxie, poluare biologică etc) a fost resimţit în majoritatea regiunilor costiere, determinând astfel demararea unor acţiuni menite să reducă amploarea sa.
Această influenţă tot mai accentuată a omului a fost evidentă şi în deteriorarea condiţiilor fizico-chimice şi biologice din Marea Neagră, considerată până nu de mult una din cele mai poluate mări. Posesoarea unui bazin hidrografic de aproape trei ori mai mare decât suprafaţa sa, colectând implicit o parte importantă a deşeurilor provenite din aproape 12 ţări (din care 6 riverane), această mare a suferit în ultimele 5 decenii o diminuare a biodiversităţii (şi aşa reduse) ce constituia totuşi baza unei
productivităţi relativ ridicate. În această perioadă, Marea Neagră a suportat cam toate tipurile de poluare mai sus menţionate, inclusiv poluarea biologică, ce a avut totuşi (cu unele excepţii) un rol secundar.
O primă dificultate în definirea acestui tip de impact este determinată de anumite particularităţi ale Mării Negre. Prin "poluare biologică" este definită de regulă orice apariţie a unei specii străine, "exotice", într-un ecosistem în care nu a fost prezentă şi unde s-a dezvoltat de multe ori în detrimentul unor specii native. Pentru a defini orice apariţie a unei specii "exotice" drept "poluare biologică" este esenţială implicarea factorului antropic în aceasta, ca element declanşator. Exemplul Mării Negre poate fi în acest sens revelator.
Evoluţia acestui bazin este caracterizată prin succesiunea în timp a unor perioade în care stadiile de "lac" alternau cu crearea unor legături între această mare şi Marea Egee prin intermediul Bosforului. Aceste succesiuni au determinat gruparea faunei marine actuale în trei categorii: forme de provenienţă dulcicolă, relicte pontice (Acipenseridaele) şi imigranţi mediteraneeni *(aproape 1500 din speciile actuale), grupare influenţată în primul rând de variaţiile de salinitate ce au avut loc.
*primele valuri de imigrări mediteraneene(Cardium edule, Atherina mochon, Syngnathus nigrolineatus) au loc în Pleistocenul superior, urmate de altele în faza transgresiunii Flandriene (specii precum Nereis diversicolor, Mytilaster lineatus, Mugil sp). Unii autori au considerat că acest proces de
îmbogăţire în specii continuă şi în zilele noastre (Băcescu & al. Ecologie Marină vol IV 1971)
Datorită acestui fenomen de îmbogăţire în specii, care continuă şi în zilele noastre pe cale naturală, un studiu asupra speciilor exotice din Marea Neagră va fi limitat la acele specii care au pătruns în apele pontice cu ajutorul omului. Şi aici trebuie făcută totuşi o delimitare, deoarece încercările de aclimatizare a unor specii cu valoare economică, deşi nu întotdeauna finalizate cu succes, au dus la prezenţa unui număr de aproximativ 12 noi specii (Crassostrea gigas, Mugil soiuy, Penaeus aponicus, Pandalus kessleri, Salmo gairdneri, Oncorhynchus keta, etc). În studiul de faţă aceste specii nu vor fi luate în considerare, deoarece unul din aspectele pe care am dorit să le evidenţiez aici a fost
legătura strânsă ce există între navigaţia actuală şi proliferarea speciilor exotice în ecosistemele marine.
În zilele noastre majoritatea ţărilor cu deschidere la mare se confruntă cu această problemă, pierderile economice fiind adesea de ordinul milioanelor de dolari anual (cazul speciilor Dreissena şi Teredo din Statele Unite fiind prinre cele mai cunoscute). Cauza acestei diseminări este dezvoltarea tot mai mare pe care a avut-o traficul naval în economia modernă, la care se mai poate adăuga crearea unor "coridoare de invazie" de către om prin anularea unor bariere naturale existente până de curând (construcţia Canalului Suez, a Canalului Panama, crearea unei legături acvatice între Marea Neagră şi Marea Caspică etc).
Initial, transportarea speciilor se facea prin intermediul chilei corabiilor; erau astfel avantajate organisme ce astazi intra în denumirea generica de fouling, precum alge macrofite, crustacee ciripede (Balanus, Lepas), bivalve perforante (Teredo) sau posesoare de bissus, unii viermi sau spongieri, în general organisme sesile. Se considera în prezent ca patrunderea speciei Teredo navalis în Marea Neagra a avut loc în timpul stabilirii coloniilor grecesti pe litoralul acesteia (Gomoiu M.T & Skolka M).
Ulterior, spre sfârsitul secolului XIX, intervine un nou element în ecuatie. Ulterior, spre sf�rsitul secolului XIX, intervine un nou element �n ecuatie. Dezvoltarea tot mai rapida a navelor cu abur, pe l�nga marirea vitezei de transport a marfii (precum si a speciilor
din fouling) a permis si aparitia unei noi modalitati de transport, prin intermediul tancurilor de balast lichid.*
*pâna atunci corabiile foloseau drept lest încarcaturi de bolovani, nisip sau fier vechi. Riscul producerii unor accidente era astfel destul de ridicat, tinând seama de durata mare de timp necesar usurarii navei în cazul unei eventuale avarii. Trecerea la locomotia cu ajutorul aburului a permis instalarea unor pompe puternice, capabile sa umple/goleasca rapid rezervoarele de la bordul navei în care se afla apa de balast.
Această influenţă tot mai accentuată a omului a fost evidentă şi în deteriorarea condiţiilor fizico-chimice şi biologice din Marea Neagră, considerată până nu de mult una din cele mai poluate mări. Posesoarea unui bazin hidrografic de aproape trei ori mai mare decât suprafaţa sa, colectând implicit o parte importantă a deşeurilor provenite din aproape 12 ţări (din care 6 riverane), această mare a suferit în ultimele 5 decenii o diminuare a biodiversităţii (şi aşa reduse) ce constituia totuşi baza unei
productivităţi relativ ridicate. În această perioadă, Marea Neagră a suportat cam toate tipurile de poluare mai sus menţionate, inclusiv poluarea biologică, ce a avut totuşi (cu unele excepţii) un rol secundar.
O primă dificultate în definirea acestui tip de impact este determinată de anumite particularităţi ale Mării Negre. Prin "poluare biologică" este definită de regulă orice apariţie a unei specii străine, "exotice", într-un ecosistem în care nu a fost prezentă şi unde s-a dezvoltat de multe ori în detrimentul unor specii native. Pentru a defini orice apariţie a unei specii "exotice" drept "poluare biologică" este esenţială implicarea factorului antropic în aceasta, ca element declanşator. Exemplul Mării Negre poate fi în acest sens revelator.
Evoluţia acestui bazin este caracterizată prin succesiunea în timp a unor perioade în care stadiile de "lac" alternau cu crearea unor legături între această mare şi Marea Egee prin intermediul Bosforului. Aceste succesiuni au determinat gruparea faunei marine actuale în trei categorii: forme de provenienţă dulcicolă, relicte pontice (Acipenseridaele) şi imigranţi mediteraneeni *(aproape 1500 din speciile actuale), grupare influenţată în primul rând de variaţiile de salinitate ce au avut loc.
*primele valuri de imigrări mediteraneene(Cardium edule, Atherina mochon, Syngnathus nigrolineatus) au loc în Pleistocenul superior, urmate de altele în faza transgresiunii Flandriene (specii precum Nereis diversicolor, Mytilaster lineatus, Mugil sp). Unii autori au considerat că acest proces de
îmbogăţire în specii continuă şi în zilele noastre (Băcescu & al. Ecologie Marină vol IV 1971)
Datorită acestui fenomen de îmbogăţire în specii, care continuă şi în zilele noastre pe cale naturală, un studiu asupra speciilor exotice din Marea Neagră va fi limitat la acele specii care au pătruns în apele pontice cu ajutorul omului. Şi aici trebuie făcută totuşi o delimitare, deoarece încercările de aclimatizare a unor specii cu valoare economică, deşi nu întotdeauna finalizate cu succes, au dus la prezenţa unui număr de aproximativ 12 noi specii (Crassostrea gigas, Mugil soiuy, Penaeus aponicus, Pandalus kessleri, Salmo gairdneri, Oncorhynchus keta, etc). În studiul de faţă aceste specii nu vor fi luate în considerare, deoarece unul din aspectele pe care am dorit să le evidenţiez aici a fost
legătura strânsă ce există între navigaţia actuală şi proliferarea speciilor exotice în ecosistemele marine.
În zilele noastre majoritatea ţărilor cu deschidere la mare se confruntă cu această problemă, pierderile economice fiind adesea de ordinul milioanelor de dolari anual (cazul speciilor Dreissena şi Teredo din Statele Unite fiind prinre cele mai cunoscute). Cauza acestei diseminări este dezvoltarea tot mai mare pe care a avut-o traficul naval în economia modernă, la care se mai poate adăuga crearea unor "coridoare de invazie" de către om prin anularea unor bariere naturale existente până de curând (construcţia Canalului Suez, a Canalului Panama, crearea unei legături acvatice între Marea Neagră şi Marea Caspică etc).
Initial, transportarea speciilor se facea prin intermediul chilei corabiilor; erau astfel avantajate organisme ce astazi intra în denumirea generica de fouling, precum alge macrofite, crustacee ciripede (Balanus, Lepas), bivalve perforante (Teredo) sau posesoare de bissus, unii viermi sau spongieri, în general organisme sesile. Se considera în prezent ca patrunderea speciei Teredo navalis în Marea Neagra a avut loc în timpul stabilirii coloniilor grecesti pe litoralul acesteia (Gomoiu M.T & Skolka M).
Ulterior, spre sfârsitul secolului XIX, intervine un nou element în ecuatie. Ulterior, spre sf�rsitul secolului XIX, intervine un nou element �n ecuatie. Dezvoltarea tot mai rapida a navelor cu abur, pe l�nga marirea vitezei de transport a marfii (precum si a speciilor
din fouling) a permis si aparitia unei noi modalitati de transport, prin intermediul tancurilor de balast lichid.**pâna atunci corabiile foloseau drept lest încarcaturi de bolovani, nisip sau fier vechi. Riscul producerii unor accidente era astfel destul de ridicat, tinând seama de durata mare de timp necesar usurarii navei în cazul unei eventuale avarii. Trecerea la locomotia cu ajutorul aburului a permis instalarea unor pompe puternice, capabile sa umple/goleasca rapid rezervoarele de la bordul navei în care se afla apa de balast.
(Foto: interiorul unui tanc de balast)
