BALANUS IMPROVISUS

   Originar de pe coasta atlantica a Americii de Nord, Balanus patrunde în Marea Neagra în preajma anului 1844, fiind în prezent una din cele mai comune specii bentonice.
   Animalul este deosebit de rezistent la variatiile factorilor de mediu, numarându-se printre speciile cosmopolite, prezente pe arii largi în mari si oceane. Astfel, în Marea Neagra suporta îndulciri sub 10%, putând chiar sa se reproduca în asemenea conditii. De asemenea, în apa dulce poate supravietui o perioada de pâna la 10 zile, iar la conditii de emersie un interval de 4-5 zile.
   Specia este principalul component al foulingului marin, participând astfel la împiedicarea desfasurarii în bune conditii a activitatilor maritime prin:
– cresterea rugozitatii suprafetelor imersate (marirea rezistentei la frecare)
– adaos suplimentar de greutate (au fost mentionate cazuri de scufundare a unor plase de talian datorita dezvoltarii intense a exemplarelor de Balanus)
– favorizarea coroziunii si a defectiunilor de functionare a unor utilaje.
   Printre efectele pozitive se poate mentiona consumul larvelor de Balanus de catre anumite specii planctonofage (Engraulis, Atherina); exista de altfel o strânsa dependenta între perioadele de reproducere ale acestui ciriped si dinamica bancurilor de hamsie în apropierea litoralului, nauplii de Balanus constituind o componenta importanta a zooplanctonului.