continuare din pagina 4

RAPANA VENOSA


    Printre cele mai des citate specii exotice din Marea Neagra, unde aparitia sa a ridicat anumite probleme, este si Rapana venosa. Acest gastropod. a fost subiectul unor numeroase cercetari biologice si ecologice atât în arealul sau nativ, cât si în noile regiuni colonizate. Majoritatea cercetatorilor care au studiat aceasta specie, din punct de vedere al rolului sau în diminuarea stocurilor de bivalve cu valoare economica, au mentionat impactul negativ asupra acestora.
   Aparitia acestei specii în Marea Neagra a fost observata imediat dupa cel de-al II-lea Razboi Mondial, primele semnalari fiind în zona portului Novorosisk (1947). Având în vedere caracteristicile socio-economice ale acestei mari în anii '40 (operatiuni navale de razboi, trafic comercial mult diminuat, precum si o viteza a navelor de transport redusa comparativ cu cea a vaselor de acum), ipoteza introducerii larvelor prin intermediul apei de balast nu este suficient de convingatoare. O a doua optiune este cea a transportului pontei in cadrul foulingului navelor. S-a mai speculat aparitia sa în Marea Neagra drept o consecinta a unor încercari de maricultura (la începutul deceniului 5 au fost tentative de aclimatizare a stridiei japoneze Crassostrea gigas pe coastele fostei URSS, iar ponte de Rapana ar fi putut fi prezente pe cochiliile acesteia), aceasta varianta fiind totusi destul de putin plauzibila. Raspândirea ulterioara pe litoralul tarilor riverane pare sa fi fost facuta prin intermediul curentilor marini ce au transportat larvele veligere.
Viteza relativ ridicata cu care Rapana a colonizat bazinul Marii Negre poate fi justificata de caracteristicile sale biologice*, aceasta specie având o foarte buna capacitate de adaptare. La aceasta plasticitate ecologica s-a mai adaugat si lipsa în noile teritorii a pradatorilor din arealul nativ. Totusi nu este exclus consumul stagiilor planctonice de catre diferite specii planctonofage, sau existenta unor pradatori pentru exemplarele tinere, de dimensiuni reduse.
     *A fost observata o mare toleranta la variatiile de temperatura, între 4 si 27 C în apele din preajma Coreei, precum si faptul ca în conditiile unor temperaturi scazute specia întreprinde migratii sezoniere catre zone mai adânci (Chung 1993; Wu 1988). Si în Marea Neagra au loc aceste migratii, catre finalul lunii octombrie fiind practic imposibila gasirea vreunui exemplar în apropierea tarmului (observatii proprii,facute la Constanta pâna la adâncimea de ~ 3m, iar la Eforie Nord pâna la ~ 6 m) În privinta capacitatii gastropodului de a suporta variatii de salinitate, atât larvele cât si adultii au o rezistenta ridicata (Roger Mann & Juliana Harding, studiu asupra larvelor, 2003) Specia are sexe separate. Maturitatea sexuala, în cazul masculilor, a fost remarcata în cazul exemplarelor din clasa de marime 70 � 80 mm într-un procent de peste 66%. Indivizii de peste 12 cm sunt în totalitate apti pentru reproducere (Chung & Kim, 1997).

   Depunerea pontei are loc în sezonul cald, pentru arealul nativ fiind mentionate temperaturi de 13 � 26 C. Conform lui Ciuhcin, în Marea Neagra plasarea acesteia poate începe din al doilea an de viata, si este precedata de subtierea cochiliei.În noul sau areal 19 � 25 C pare a fi temperatura optima (din iulie pâna în septembrie, dupa Ciuhcin, si din mai pâna în noiembrie în estul Marii Negre, conform lui Sahin). Fapt important, o femela adulta poate depune mai multe ponte, fara a fi obligatorie împerecherea în fiecare caz.
Dedesubt : Ponta de Rapana
Pentru plasarea acestora este necesara prezenta unui substrat dur, cel mai adesea stânci, dar au fost observate oua de Rapana si pe valvele de Mytillus sau pe orice alt obiect adecvat. Ca informatie personala mentionez aici descoperirea unor ponte în apropierea unor izvoare sulfuroase submarine (Olimp, iulie 2004, la adâncimea de 1 m).
   Culoarea este initial alba, apropiindu-se de violet pe masura dezvoltarii embrionilor. Durata incubarii(timpul scurs între depunere si eclozarea larvelor) este de aproximativ 17 zile, în conditiile unei temperaturi a mediului de 18 � 20 C. În ceea ce priveste litoralul românesc, nu am observat ponte atacate de fauna marina (pesti, crustacee), singurele pierderi fiind provocate în timpul furtunilor, când ouale de Rapana sunt desprinse de pe substrat.
   Impactul ecologic al acestui gastropod în Marea Neagra a fost considerat initial ca fiind negativ. Datorita înmultirii rapide (caracteristica ce apare adesea la speciile exotice ce colonizeaza un nou teritoriu)din primii ani, cât si a regimului alimentar compus din bivalve cu valoare economica, specia a fost catalogata drept un pradator ale carui efective trebuiesc reduse.
   Deoarece valoarea sa economica a fost remarcata mult mai târziu, initial eforturile au fost concentrate pentru diminuarea numerica a sa. Uneori masurile luate au dus la agravarea unor probleme ecologice, în Bulgaria de exemplu fiind considerata oportuna traularea de adâncime* în vederea capturarii Rapanelor.
      *acest tip de pescuit este deosebit de nociv pentru ecosistemele bentale, ducând uneori la distrugerea ireversibila a acestora.
   Reducerea efectivelor de Rapana s-a accentuat din momentul în care tarile riverane Marii Negre au început sa exporte acest gastropod, initial în tarile din Extremul Orient (800 de tone exportate anual de Turcia pe pietele Japoniei, pâna la diminuarea stocurilor). În prezent si România exploateaza aceasta resursa biologica, din care o anumita cantitate este destinata pietei interne.
   Habitatul preferat al Rapanei pe litoralul românesc sunt zonele stâncoase, de preferat fara diferente mari în relief, populate cu Mytillus galloprovincialis, hrana sa favorita. Prezenta sa în zonele nisipoase este mult mai redusa, în primul rând datorita lipsei unui substrat solid necesar depunerii pontei.
   În ultima perioada, datorita traficului naval, exemplarele din Marea Neagra au colonizat noi teritorii; în estuarul Chesapeake, unde a fost semnalata recent, specia consuma bivalve precum Mercenaria mercenaria, Crassostrea virginica, Mya arenaria si Mytillus edulis. Se mentioneaza totusi ca pradator pentru exemplarele tinere crabul Callinectes sapidus (prezent si în Marea Neagra), precum si utilizarea cochiliilor de catre pagurul Clibanarius vittatus (în apele românesti specia Diogenes pugilator foloseste ocazional pentru protectie cochiliile puilor de Rapana).
   În Argentina specia a fost descoperita în zona Bahia Samborombon, având ca hrana exemplare de Mytillus edulis platensis si Ostrea puelchana.


 


pagina urmatoare
Delphi srl

Peach Systems srl

Sea Star Diving Service srl

FotoPro srl

3G International