Cum poti sa te trezesti ilegalist intr-o democratie originala

    Originea utilizării săgeţilor şi harpoanelor pentru prinderea peştilor se pierde în negura timpului. Folosirea acestui mod de a pescui, omul găsindu-se sub suprafaţa apei, în mediul peştilor, datează dupa cel de-al doilea război mondial. Îln România acest sport de agrement a fost făcut cunoscut de către ziaristul F. Brandrup, care în 1958 a publicat cartea "După peşti la ei acasă" (Editura Tineretului).
Într-un timp relativ scurt noul sport primea recunoasterea oficială, permisele de pescuit eliberate în anii '60 de A.J.V.P.S., cuprindeau în textul lor şi o menţiune prin care se preciza că este permis pescuitul cu arbaleta în apele Mării Negre. Mai târziu aceasta menţiune a dispărut, dar noi, cei care practicam acest sport eram toleraţi dupa principiul conform căruia "este permis tot ceea ce nu este interzis". A trebuit sa i se dea maşinii de vot din parlament, legile 192/2001 şi 298/2004, totul culminând cu Ordonanţa de Urgenţa a Guvernului din septembrie 2004 prin care se sancţionează cu amenda penală cuprinsă între 300.000.000 şi 800.000.000 lei vechi, prinderea peştelui prin harponare. Prin aceste măsuri pescuitul subacvatic este scos în afara legii. Care poate fi motivaţia acestei legi în condiţiile în care în toate ţarile Comunitatii Europene cu ieşire la Marea Mediterană şi nu numai, acest sport se poate practica ?
 - Cruzime?, se poate provoca rănirea peştelui, durere, suferinţă ... . Dar oare în plasele pescarilor peştele nu suferă cînd este sufocat ?
 - Cantitatea de peşte prinsă. Cantitatea de peşte prinsă se poate reglementa în aceleaşi condiţii ca şi pentru pescarii cu undiţa.
Mai mult: peştele are ca aliat natura, cele mai multe lacuri sau ape curgătoare din România au apele atât de tulburi incât peştele este la adăpost. În Marea Neagră vizibilitatea în timpul sezonului cald este mai mare de 2m doar 20-30 zile. Toate aceste condiţii fac ca un vânator cu arbaleta să prindă mult mai puţin peşte decît un pescar cu undiţa.
Este realmente un sport care combina înotul subacvatic cu tirul îi petrecerea timpului liber în mijlocul naturii. Ecologiştilor le spun că răul cel mai mare nu va disparea prin diverse masuri restrictive legate de specii şi de felul de capturare ci prin gasirea unui echilibru între numărul indivizilor speciei umane şi celelalte specii, omul facind şi el parte din ecuaţie. Orice alte măsuri sunt paleative. Unii ar putea spune ca am putea deveni vegetarieni ca să nu mai producem suferinţa animalelor. Dar dacă este adevărat că şi plantele simt durerea ? Nu putem trăi cu minerale.

Vînatoarea submarina

   Dupa relatarile cercetatorului J.Y.Cousteau acest sport a aparut in Franta, dupa cel de-al doilea razboi mondial. In Romania a fost facut cunoscut de ziaristul F.Brandrup, care in 1958 a publicat cartea "Dupa pesti la ei acasa".
    Ca valoare si complexitate a echipamentului, investitia este comparabila cu cea a unui echipament de ski. Însa asemanarile se opresc aici. În timp ce pentru a schia este suficient sa fi cazut o zapada suficient de groasa , in cazul acestui sport se cer indeplinite mai multe conditii. În primul rînd apa trebuie sa aiba o vizibilitate de cel putin 2m iar timpul trebuie sa fie insorit. Evident, este necesara si prezenta pestelui. Exista mai multe stiluri care pot sa depinda si de obiceiurile speciei de pesti pescuita. Se poate pescui din patrulare, din pînda sau în grota. Cel mai spectaculos ramine pescuitul în masa apei. Nu exista o evolutie mai apropiata de zborul liber decit starea de imponderabilitate in spatiul cosmic. Maniera sportiva presupune neutilizarea aparaturii de respirat sub apa. Tinerea respiratiei (apneea) cu sau fara exercitiu este benefica pentru sanatate, persoanele care practica scufundarea libera au tensiunea arteriala scazuta si pulsul la fel.
   Nu exista mijloc mai bun pentru pentru a pierde niste kilograme in plus. La activitatea in apa fara costum de termoprotectie pierderile energetice se fac cu o viteza mai mare decit poate asimila tubul digestiv. Conditia este ca dupa iesirea din apa sa nu mincam mai mult decit de obicei.
Mai trebuie sa amintesc masurile de siguranta :
- intotdeauna sa potriviti cantitatea de lest pe care o purtati în asa fel încât sa va ramâna o usoara flotabilitate.
- nu exagerati cu durata apneei. Este posibil ca dupa anumite limite sa apara lesinul. Daca nu ajungeti la acesta, organismul va spune când sa iesiti, prin nevoia imperioasa de a respira.
- la iesirea din apa va stergeti cu un prosop si va acoperiti. Curentii de aer sunt mai periculosi in cauzarea unor raceli decît statul sub apa.

   La manevrarea arbaletei :
- nu iesiti din apa cu arbaleta incarcata
- nu o indreptati catre vreo persoana fie ca e incarcata sau descarcata, in apa sau afara, nici macar în gluma.
- este recomandabil sa evitati plajele aglomerate.
În încheiere trebuie sa precizez ca acest sport de agrement a fost scos in afara legii, sub amenintarea unei amenzi penale, in anul 2004. Este în curs un demers judiciar care sper ca se va incheia cu revenirea asupra recunoastere a acestui sport in spiritul armonizarii legislatiei românesti cu cea din Comunitatea Europeana.





-Harpon lansat din mâna :
   Se utilizeaza pentru capturarea pestilor de mici dimensiuni, pe fundul apei sau în grota, cum ar fi guvizii.
Bucla sandoului din cauciuc, se agata de degetul mare, harponul fiind strâns sub cele patru degete ale aceleiasi mâini, dupa ce am tensionat sandoul. Prin relaxarea brusca a celor patru degete, lovitura porneste. Tridentul poate avea dinti in plan sau în spatiu.
- Arbaleta :
   Se foloseste pentru lansarea unei sageti cu diametrul de 6 pâna la 9 mm, greutatea putând depasi 500gr. Cu cât greutatea si viteza sunt mai mari, forta de penetrere creste, dar în aceeasi masura si forta de lansare, care în prezent se obtine cu sandouri sau cu aer comprimat. Arbaleta potrivita se alege dupa dimensiunile si obiceiurile pestelui de capturat. Pentru pesti care traiesc în masa apei, sunt recomandate arbaletele lungi, în timp ce pentru pestii mici, care traiesc în grote sau pe fundul apei, arbaletele cu performante mai scazute. Lungimea unei arbalete este limitata de înaltimea si forta scufundatorului. Astfel, arbaleta cu sandouri se încarca prin proptirea crosei in zona plexului solar si intinderea cu ambele mâini a sandourilor într-o miscare sustinuta pâna la fixarea sârmei de unire în crestatura sagetii. În cazul arbaletei cu aer comprimat, exista o presiune initiala în interiorul arbaletei. Crosa se fixeaza pe o coapsa si sageata se apasa cu o mâna sau amândoua cu ajutorul unui încarcator, pâna se armeaza.
Chiar daca prada nu va fi cea asteptata, sau nu va fi deloc, este un pretext pentru miscare ca în cazul oricarui sport sau chiar mai mult.

de la început